" Ai dreptul sa taci ! "
Imi urla simpatic de enervant
In cap si prefac ca nu aud ,
Inchizand ochii , lasand
Durerea sa mi se strecoare
Printre pleopele mazgalite .
Cand privesc cerul palid ,
Injur pana si norul care imi
Acopera triumfator soarele .
Ultima dorinta mi-a futut-o
Un simplu nor de cacat .
In sfarsit simt linistea divina
Cum imi inunda fiecare parte
Din corp , stergandu-mi isteria
Ce-mi galopeaza in sange ,
Asemenea unui caine turbat .
As vrea ca toti sa taceti .
Vreau sa fim redusi la absurd ,
Sa am si eu macar o data dreptate .
Vrea sa-mi impartasesc gandurile ,
Fara sa fiu renegata dupa 2 cuvinte .
Ascult , privesc si in final ?
Desigur : Tac , fara ca eu sa am
Prioritatea de a-mi expune trairile .
Si daca vreau sa o fac ce se intampla ?
Privesc ingreunata vorbele ce ma ating.
O cauza a nevrozei infecte , ce imi
Macina fiecare neuron si mi-l nimiceste
Cu atata ura si indiferenta .
Caci insasi esecul e doar aluzia a celor
Ce ma inconjoara , victoria fiind a lor .
Ratiunea jucandu-mi feste ca
Un copil zbanghiu , incerc sa-mi revin .
Trag aer in piept si inchid ochii
Incercand sa-mi imaginez moartea urei ,
Dar ii deschid prea repede si
Refac din nou ceea ce incerc sa uit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu