Fuga cerului

Cu o rasuflare de cristal
s-a risipit incet peste mare
gandul apasat de amurgul
pictat in apele stravezii.

Caci cerul palid-si strangea
norii in aripi de inger ,
peste briza amortita
in nisipul zgomotos .

Linia marii desena copios
parabole de vise etnice
in ochii adormiti de liniste
ai indivizilor anonimi .

Si, fumul greu se ridica
in vazduhul crestat de pasari ,
plutind amorfic nisipul
ciobit de zambete naive .

Caci sufletele fugitive
se ascundeau cu o frica apatica
in trupul sfartecat de apa
a epavei - trecut glorios .

Mirosul puternic solidificat
de pictura vie in adancime ,
lovea fiecare suflet
cu imagini de chihlimbar visiniu .

Demonica, marea-si cuprinde
ingerul in brate pietroase ,
stergand zambetul soarelui
de pe cerul de fosfor gri .

Ca apoi in priviri sa fie presarat
dansul morbid si lunar
al sfantului Lucifer
in albiciunea lunii imens conturate.

Iar marea sireata , isi joaca
pe degete obosite de timp
teatrul divin al cerului
demult inchis in palmele ei .