Cand amintirea se va sparge
In praful strazilor slab luminate
Eu am sa ridic privirea
Spre cerul negru ce-mi canta pierzania .
Sa-mi alungi zambetul fin
In linistea rece a noptilor scrise ,
Ca apoi sa-mi sfasii culoarea palida
A chipului plin de emfaza .
Inchid ochii si adulmec incet
Parfumul instelat al trupului ,
Sa ma simt adapostita intr-un desert
Cu o singura harta in gand.
Si-mi lasi urme sticloase pe corp
Ca apoi sa-mi satisfaci remuscarile,
Soptind peste stele de xenon
Si franturi de extaz fumat .
Si cand pianul va urla simfoni
Voi picta cu degete sangerii
In ochii tai grav de limpezi
Cuvinte bine slefuite pt tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu