Personajul .

Isi contura temeinic visele , in umbra celesta ,
Privea pierduta spre cerul deschis dorintelor .
Asculta adierea vantului , purtand odata cu el
Moartea unei pasiuni existentiale ei .
Si simtea greutatea vaga a stropilor de ploaie ,
Ii mangaiau trupul sfasiat de ganduri ,
Ii hranea inima uitata in demoni .

De ce ?
Ar fi o intrebare fireasca pt. descrierea
Pur reala a fiintei renegate in suflet .

Ea era greseala , minciuna , ascunzisul fals , demonul sfant ,
Dar cu toate astea ea e cautata de acel personaj.
Personaj care i-a inteles taisurile si acum
Incearca cu palme obosite sa i le finiseze .
Ii curata sufletul plin de pacate si vise macabre ,
Ii inlatura orice imperfectiune .

De ce ?
Din nou , aceea intrebare , care te pune pe ganduri
In legatura cu tot , absolut tot .

Personajul ei , pe care si-l creease in copilarie
L-a regasit mai tot in sufletul acestui personaj real .
Ea cauta in amurgul zilei , fantasme ale idealului ,
Dar mereu gresea si gasea doar duhuri amagitoare .
Acum , ca acest personaj i-a intrat in viata banala
Isi uita demonii in petale vechi de iris .
Isi ascunde greselile in ochii negrii stralucitori ,
Iar multumirea inegalabila o arunca in adancul pupilelor .

Acum , priveste copilaroasa spre cerul demult considerat iad
Cu o anume fericire , pe care si-ar ascunde-o fata de oameni
Cu varf si indesat. Pt ca in sangele ei curge apatic gheata,
Ea nu-si poate sterge obiceiurile vechi , insa ..
Personajul ei poate face acest lucru , doar printr-o simpla privire.
In el cauta puritatea demult uitata , dar el ii opreste cautarea
Oferindu-i ceea ce vrea instantaneu , in momentele in care
Ea greseste , minte , se ascunde , devine demon .


Personajul ei este intruchiparea unui alter ego ce o impiedica
Cand intentioneaza spre greseala , dar o si readuce pe un drum mai bun .