Sihastrie

Subliniez cu perle negre
Toate intrebarile retorice
Adresate ego-ului meu ,
Ego pe care l-as ingropa in aur .

Suflet sfant in aparenta
Zilelor trecute incet ,
Zace mohorat in vise
Desenate cenusiu .

Caci insasi amurgul sangeriu
Imi macina taina sufletului
Despicandu-mi ca un fanatic
Iubiri ale noptii vechi .

Chipul palid imi era cuprins
De o teama subtila ;
Fiori de sticla imi spintecau
Spatele mazgalit adanc .

Insa privirea imi era inecata
In fantezii macabre si
Rimel negru sters ;
O ambianta perfecta .

Insetata dupa libertate ,
Raman in aceeasi camera
Prafuita de visuri si cocaina ,
Privind viitorul prin razele soarelui .

Acum fug peste cioburi
De droguri divine , chiar sacre ,
Spre apogeul fericirii
Plasata inextricabil de departe .

Insa interpretez rutina
Ca pe un poem arhicunoscut
Si ultima miscare pe care astazi
O fac , este sa-mi sting visele .