Stelele isi varsa din nou lumina pe umerii mei obositi ,
O lumina placuta , dar banala imi strapunge retina ,
Iar luna se ascunde timida dupa norii vechi ,
Eu raman nemiscata pe terasa prafuita .
Prafuita de atatea vise spulverate , amintiri lasate in urma
Si terasa care in fiecare noapte imi gazduieste gandurile .
Dar de fiecare data las in urma o parte din mine , in linistea noptii .
Si penetratia umezelei peste tot , atmosfera cetoasa
Inabuse crasmele umede , murdare ; zidurile vechi ce se darama,
Peretii uzi si frigul noptii , toate sfarsesc intr-o simpla nevroza .
Iar nevroza mi-o ascund in sufletul meu obosit .
Si calmul mi`l regasesc in vechea mea pasiune .
In plimbarile lungi , in parcul noptii .
Parere este oare .. orice se naruie ?
Cu haine negre intunecate , cu mii de ganduri ,
Eu plang in parcul de mult uitat , parasit ..
Si cu o ultima rasuflare si cu un glas amar
Soptesc ingreunat : " Mi-e dor de tine .. "
Dar cuvintele se pierd printre ramurile incalcite ale copacilor .
Mai trag un fum , si continui amagita printre lacrimi negre :
" Te iubesc .. "
Special thanks . :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu