Santier

Imi revad visele cum mi se scurg printre pleope
Resimt amurgun negru de plumb
Aud din nou materia plangand 
Cu lacrimi calde de sange
Urcand treptele paranoii , dorm adanc stelele.
Se scurge usor fumul , impodobind camera anosta
Mai sunt doar franctiunile subtile ce atarna
De firul existentei sumbre .
Si bataile ceasului pe un model gri
Parca enerveaza fiecare sinapsa melancolica .
Felinarele strazii pustii ard obosite in ceata
Fara pic de zare , ard normal , dar pline de caterinca .
Si vantul bate moale , spulberand usor
Culoarea imprastiata a florilor .
Gemand ca in delir , muzica palida .
Si trec prin geamuri sparte de ura
Dorinte desarte ale vietii in descompunere .
Lumina rece isi cauta adapostul prin verdele crud .
Si norii pasesc apasator pe sentimente alese
Ca un joc copilaresc , iti atrag privirea plictisita .
Se ridica incet flacara mormintelor spre zari
Cautandu`si linistea , ambiguu ..
Si tristetea vagabondand prin mozaicul orasului 
Isi cauta neindemanatic masca alb-neagra 
Cocotata in rafinarii amare cu accente pamfletare .
Si zapada contrastata se arde in raze viclene ,
Si e doar februarie .. !