sâmbătă, 22 august 2009

Teatrul vietii .

Dar iar totul ramane o teorie banala ,
Provocatoare de isterie , de nevroza .
Si timpul te uita - element distragator de materie .
Revenind la orasul sufocant , alerg printre ganduri .
Orasul vazut de mine , cred ? E doar un muzeu macabru 
Unde se pierde usor dragostea , lasand in urma 
Actul reflex al creatiei de ura sau indiferenta .
Cuvintele mele par doar petale suav parfumate ,
O obsesie fascinanta a copilariei pierdute ..
Poate ca sunt doar un copil firav , 
Insa eu imi adapostesc copilaria in suflet 
Loc pazit de prostia si ignoranta unora .
Poate ca sunt copil , dar pot sa`ti scuip vorbe
Asemenea unor sulite insangerate , lovind la tinta cu precizie . 
Si poate de-aceea esti slab in puterea conceptiei .
Tu ! Om limitat de perdeaua perspectivei absurde .
Pasesti pe albul existentei cu pasi negri-albastrui
Lasandu`ti pe drum , uitata fericirea .
Eu nu-mi arunc bucuria pe strazi , 
Eu o presae in violetul dulce al liliacului , 
Iar atunci cand ii duc lipsa , revin in parc , reluand`o in suflet ,
Lasand in urma ofilitele petale triste . .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu