Dar iar totul ramane o teorie banala ,
Provocatoare de isterie , de nevroza .
Si timpul te uita - element distragator de materie .
Revenind la orasul sufocant , alerg printre ganduri .
Orasul vazut de mine , cred ? E doar un muzeu macabru
Unde se pierde usor dragostea , lasand in urma
Actul reflex al creatiei de ura sau indiferenta .
Cuvintele mele par doar petale suav parfumate ,
O obsesie fascinanta a copilariei pierdute ..
Poate ca sunt doar un copil firav ,
Insa eu imi adapostesc copilaria in suflet
Loc pazit de prostia si ignoranta unora .
Poate ca sunt copil , dar pot sa`ti scuip vorbe
Asemenea unor sulite insangerate , lovind la tinta cu precizie .
Si poate de-aceea esti slab in puterea conceptiei .
Tu ! Om limitat de perdeaua perspectivei absurde .
Pasesti pe albul existentei cu pasi negri-albastrui
Lasandu`ti pe drum , uitata fericirea .
Eu nu-mi arunc bucuria pe strazi ,
Eu o presae in violetul dulce al liliacului ,
Iar atunci cand ii duc lipsa , revin in parc , reluand`o in suflet ,
Lasand in urma ofilitele petale triste . .
sâmbătă, 22 august 2009
Teatrul vietii .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu